Diferența dintre insolvență și faliment

Din cauza provocărilor din prezent generate de situațiile complicate pe care întreaga lume le resimte, cum ar fi pandemia, războiul, inflația, creșterea foarte mare a prețurilor materiei prime sau a energiei, tot mai multe societăți ajung în insolvență.

Insolvența este situația în care o societate nu mai are capacitatea financiară de a-și plăti datoriile certe, lichide şi exigibile față de creditori, instituții financiare, angajați, furnizori sau parteneri de afaceri. Potrivit legislației în vigoare, intrarea în insolvență se poate face atunci când au trecut 60 de zile de la scadența unor plăți față de creditori.

Foarte mulți oameni pun semnul egalității între insolvență și faliment, ceea ce nu este corect. Falimentul reprezintă ultima etapă a procedurii de insolvență, în care o societate ajunge doar dacă planul de reorganizare eșuează într-o perioadă de timp impusă de lege.

Insolvența și falimentul sunt două etape distincte, care au o desfașurare cronologică în întreg procesul de insolvență, respectiv:

1. perioada de observaţie -  este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenţei şi data confirmării planului de reorganizare sau, după caz, a intrării în faliment;

2. reorganizarea judiciară -  se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:

- restructurarea operaţională şi/saufinanciară a debitorului;

- restructurarea corporativă prinmodificarea structurii de capital social;

- restrângerea activităţii prinlichidarea unor bunuri din averea debitorului.

3. falimentul - etapa finală, când fie planul de reorganizare propus eșuează, fie s-a decis că acesta nu este viabil și s-a trecut direct în etapa falimentului.

Intrarea în faliment este cea mai dificilă provocare pentru o societate, deoarece în această etapă nu mai există decât posibilitatea lichidării averii companiei, pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea ei de la Registrul Comerțului.

În procedura de faliment, evaluarea vizează toate bunurile din averea debitorului și este diferită de cea a bunurilor afectate de clauze de preferință, care se face în vederea întocmirii tabelului definitiv.

În etapa falimentului, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât și individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalității bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcționale.

Categoric, insolvența nu este un plus în imaginea unei societăți, dar nici o situație fără rezolvare. Pentru a evita această situație, orce antreprenor trebuie să fie circumspect, să observe toate problemele financiare din timp și să găsească soluții de rentabilizare și reducere a cheltuielilor inutile.

‍